full screen background image

31 octombrie – “Halloween…”

doza de educatie     Bine v-am regăsit, dragi consumatori de educație!

Este 31 octombrie, ultima zi a celei de-a doua luni a anotimpului toamna. Cu siguranță foarte mulți dintre copii, dar și adulți, și-au pus, în această perioadă, imaginația la încercare. Pentru a face chipuri de tot felul. Amuzante sau înfricoșătoare, dar toate luminate și în miez de dovleac. Căci, în noaptea aceasta se sărbătorește Halloween-ul. La noi, ca și în alte țări sensibile la tot ce înseamnă cultura americană.

Căci, unii dintre noi sunt mai sensibili la tot ce vine dinafară, alții, în schimb, sunt sensibili la sensibilitatea primilor. Mai exact, de fapt, unii sunt de-a dreptul indignați de entuziasmul cu care mulți dintre noi își pregătesc costumații diverse, cioplesc dovleci sau găsesc motiv de petrecere în noaptea de 31 octombrie… Cu toții, însă, recunoaștem că aceste sărbători importate au un scop destul de precis. De a stimula și încuraja consumul. Al celor care și-l permit, ce-i drept.

Dar ce e, de fapt, cu această sărbătoare, atât de discutată? Se pare că vine din istoria vechilor celți, ce locuiau, în urmă cu două milenii, pe teritoriile de azi ale Irlandei, Marii Britanii și nordul Franței. Aceștia sărbătoreau noul an pe 1 noiembrie, zi ce marca sfârșitul anotimpului călduros și începutul celui friguros. Inofensiv până aici și deloc de speriat. Doar că, în perioada dintre 31octombrie și 2 noiembrie, celții, ce credeau în mai mulți zei, îi închinau sărbătoarea zeului păgân al morților. Căci, se credea că în această perioadă el adună sufletele celor ce murisă în anul precedent, hotărând dacă în anul următor vor lua forma unor oameni sau a unor animale. Și cum oamenii și-au dorit, indiferent de epoca istorică, să scape basma curată, chiar și în ceasul de pe urmă, celții făceau în această perioadă a anului diverse lucruri ca să-și păcălească zeul, în speranța unor sentințe mai blânde. Dacă stăm bine să ne gândim, nimic nou sub soare nici în această privință.

Mai sunt tot felul de simboluri ce însoțesc sărbătoarea Hallowen-ului, dar cel mai cunoscut este dovleacul ce luminează. Ca o lanternă. Exact cum spune și legenda că lumina calea unui om, pe nume Jack, rătăcit între cele două lumi, din cauza unei glume ce nu a fost gustată de cineva prea puternic. Nu voi intra în amănunte, cei interesați le pot afla lesne pe internet. Sunt tot atât de multe informații, precum fotografiile cu dovleci postate pe site-urile de socializare.

În schimb, deși nu-mi stă în fire să fiu părtinitoare – îmi asum de data aceasta poziționarea – și voi spune că mă număr printre cei ce sărbătoresc Hallowen-ul. Și nu pentru semnificația tenebroasă pe alocuri. Ci pentru că e un motiv în plus de petrecere a timpului în comun de către copii și părinți. Un timp în care își pun cu toții imaginația și priceperea la încercare. În care cei mici simt că adulții îi înțeleg mai bine, pentru că par că nu au uitat să se joace. Și cred că poate fi un pretext de întâlnire între prieteni. Iar semnificația pe care o dăm acestei sărbători poate fi oricare ne dorim, atâta vreme cât nu e aducătoare de coșmaruri.

Închei acum, pentru că am de pregătit o mulțime de lucruri pentru petrecerea de diseară. Și mari și mici, ne vom costuma, vom ciopli dovleci, vom dansa. Și toate în numele unei sărbători ce poate avea orice nume… Sărbătoarea Toamnei, a Dovlecilor, dar care să celebreaze mereu același lucru: prietenia. Și chiar dacă am o mulțime de treabă, mă bucur că am servit și azi împreună o doză de educație.

0:00

comments

comments




Leave a Reply

avatar

Notă de informare privind protecţia datelor personale

Acceseaza