full screen background image

30 iunie – … noroc să ai!

De curând, am avut ocazia să schimb peisajul. Mai exact, am schimbat plaiurile Bucovinei cu cele ale Ardealului.

Și nu m-am putut abține din nou să exclam că suntem tare norocoși cu o țară atât de frumoasă. Dar știți vorba aceea: prost să fii, noroc să ai. Iar nouă nu ne lipsește, în privința celor ce țin de frumusețile naturale ale patriei. În schimb, ne lipsește înțelepciunea.. Căci nu ne putem numi deștepți, atunci când avem atâtea resurse de exploatat în domeniul turismului și le lăsăm norocului.

Spre exemplu, mă refer doar la frumoasa zonă a cascadei Bîlea și a lacului cu același nume. Frumoasă foc, zona! Recunoscută frumusețea ei și de străini, public, prin 2009, 2010, când realizatorii “Top Gear” declarau Transfăgărășanul cel mai spectaculos drum din lume, iar publicația “CarsRoute” plasa șoseaua românească pe primul loc într-un top al celor mai frumoase drumuri de pe Glob.

Cu siguranță, străinii ce au realizat aceste topuri au admirat nu doar șoseaua, ci și peisajele. Mă întreb însă dacă au și coborât din mașină, să respire aerul curat. Și dacă, în caz că au făcut-o, s-a întâmplat într-un popas mai lung, ce le-ar fi putut provoca foame sau chiar nevoia folosirii unei toalete. Mă gândesc că nu au lungit prea mult extazul în fața frumuseților naturale ale României și au plecat suficient de repede de au rămas cu aceste impresii superlative.

Pentru că eu am avut nenorocul de a-mi fi intreruptă reveria provocată de natură de lucruri mai lumești. Drept pentru care am pornit în căutarea unei toalete. Și-am găsit. Nu una, ci chiar patru, în zona de plecare spre cascadă. Toate patru ecologice, dar toate patru ferecate cu lacăte grele. Drept să spun, parcă s-a umbrit nițel frumusețea din jur. Dar n-am disperat și, în cele din urmă, la etajul unui restaurant ce părea părăsit, am găsit o toaletă. Și ea păzită bine. De data aceasta nu de lacăte, ci de un domn nițel obosit, deși era prima parte a zilei. Mirosul de alcool mi-a oferit explicația, în caz că aveam nevoie de ea. Omul era la job. Adică încasa taxa necesară, conform legii, 2 lei. Bineînțeles că taxa nu m-a încurcat deloc și simplul fapt că am găsit ce căutam m-a făcut fericită.

La plecare însă am dat nas în nas cu un tânăr, ce părea de pe alte meleaguri decât cele mioritice. M-am întrebat dacă și el a căutat la fel de mult o toaletă, dacă a dat nas în nas cu lacătele ce le ferecau și ce va fi gândit, văzându-l pe domnul cel obosit ce păzea cu strășnicie singura toaletă din zonă. Și m-am rușinat, gândind din nou la cât de puțin înțelepți suntem, atunci când ne lucesc ochii de mândrie la laudele străinilor pentru frumoasa țară, uitând că e nevoie de mai mult, pentru ca străinii să ne viziteze și a doua oară.

comments

comments