full screen background image

19 iunie – Ce mică-i vacanța mare!

Vacanța de vară abia a început și gândul nu mai stă la școală și teme. O afirmație absolut firească, aș spune și eu, așa cum am crezut că e firească pentru cei mai mulți dintre părinți. Până ieri. Când am întâlnit la plimbare, cu zâmbetul pe buze, o elevă de clasa I, de mână cu mama. Relaxate mi-au părut, până ce mama mi-a zis, mândră, că deja cea mică a început să lucreze. Am privit spre proaspăt intrata în vacanță, să văd dacă identific aceeași sclipire de mândrie și în ochii ei. Dar privirea cuminte s-a îndreptat în jos, fără să mă lase să identific sentimentul. Cu toate acestea, pot să-l bănuiesc…

Mi-e greu să înțeleg conștiinciozitatea unor părinți ce din prima săptămână de vacanță își pun copiii la teme zilnice. Și mă întreb cum au reușit să uite atât de repede de propriile vacanțe de vară din vremea copilăriei? Și iarăși mă întreb cum ar fi dacă, a doua zi după ce și-au luat concediu de la serviciu, șeful le-ar trimite câteva lucrări, urgent a fi făcute, chiar dacă sunt în concediu.

Recunosc că nu sunt nici eu profesorul perfect care le spune copiilor la plecarea în vacanță să nu scrie nimic, să nu exerseze cititul sau calculele vara. Dar îndemnul meu în ultima zi de școală, mai mult pentru părinți decât pentru copii, este acela de a-i supraveghea să-și exerseze aceste abilități abia după o lună. O lună în care să-și petreacă timpul în aer liber alături de prieteni, în care să doarmă cât își doresc, în care să se joace chiar și pe calculator când vremea nu ține cu ieșitul afară.

Iar dacă sunt totuși părinți cărora responsabilitatea le dă ghes din primele zile de vacanță și vor musai să facă ceva legat de ce a învățat la școală cel mic, ar putea înlocui dictările cu îndemnul de a completa un jurnal sau a-și scrie zilnic programul de vacanță pe vreun bilet. Calculele matematice de prin culegeri, cu calcularea restului corect pe care îl are de primit la cumpărături, lecturile, cu vizionarea unor filme în care să-și citească singuri măcar parțial traducerea.

E drept că-n vacanța de vară există riscul uitării… Dar și școala a fost lungă și obositoare, iar în anul școlar ce va veni va fi la fel de lung și la fel de obositor. Și se pot face o sumedenie de alte activități ce pot menține în memorie cunoștințele acumulate. E necesar doar un strop de imaginație și mai mulți stropi de bunăvoință, din partea părinților.

Căci sper că n-au uitat refrenul copilăriei, care rămâne actual și acum pentru orice elev: „Ce mică-i vacanța mare!” E necesar însă să ne amintim de vremea în care eram și noi în bănci și de o doză de educație, cred.

ARTICOLE ASEMANATOARE

comments

comments