Mă gândeam să începem săptămâna într-o notă optimistă. Nu cu gândul la weekend, cum ar crede unii, ci mai degrabă cu gândul că ne vor ieși toate așa cum ne dorim. Iar ca acest lucru să fie realizabil, n-ar fi rău să ne organizăm activitățile cât mai bine și să încercăm să respectăm reguli prestabilite. Căci știm cu toții că, indiferent de suntem adulți sau copii, ne simțim mai confortabil dacă ne mișcăm în interiorul lor, căci le-am stabilit în urma unor experiențe ce le-au dovedit eficacitatea.
Cu cei mici, e puțin mai greu. Și suntem, ce-i drept, adesea îndemnați să-i lăsăm să aleagă singuri dacă respectă sau nu regulile. Pentru ca, suportând mai apoi consecințele faptelor lor, să învețe din greșeli.
Desigur, nu e indicat să le lăsăm opțiuni atunci când vine vorba de a băga un cui în priză, de a sări cu umbrela de pe acoperiș sau de a folosi focul drept jucărie. Dar există domenii în care cu greu vor respecta regulile, dacă nu vor da cu capul de prag, cum spunea bunica mea. Unul dintre ele este cel al treburilor casnice. Cu siguranță sunt printre dumneavoastră părinți care s-au săturat să le spună copiilor să-și pună hainele murdare în coșul de rufe sau jucăriile la loc. În loc să faceți dumneavoastră aceste lucruri, pentru a evita risipa de energie și nervi, mai bine le oferiți două variante: fie merg cu aceleași haine a doua zi la joacă – chiar dacă sunt murdare, fie și le vor spăla singuri. Eu am experimentat această metodă și, deși nu și-a spălat singur tricoul ce ar fi trebuit să fie alb la ora de sport, după o zi în care a fost nevoit să meargă cu un imprimeu din praf în formă de minge la școală, nu s-a mai întâmplat să uite unde este coșul de rufe. O consecință naturală a faptelor sale. Puteți experimenta, dacă nu vă numărați printre acei părinți care preferă să facă lucrurile în locul copiilor, decât să fie făcuți de rușine de către copilul ce poartă un astfel de tricou. Eu am preferat rușinea de o zi, unei rușini viitoare și de mai lungă durată.
În cazul comportamentului social, în lipsa prezenței dumneavoastră, deși de multe ori ca părinți aveți emoții că s-ar putea face de rușine, lucrurile se reglează de cele mai multe ori tot în mod natural. Suportând consecințele faptelor sale, copilul își va regla singur comportamentul. Căci dacă nu îi respectă pe ceilalți, nici ceilalți nu îl vor respecta. Iar dacă va face o boacănă atunci când își vizitează prietenul, s-ar putea să nu mai fie invitat a doua oară în casa acestuia. Ceea ce funcționează mai bine decât minutele bune de morală pe care i le țineți în privința felului în care trebuie să se comporte.
Există și excepții, ce-i drept, ca peste tot. Când consecințele naturale nu-l afectează prea mult pe micul vinovat. Atunci e momentul potrivit să interveniți, chiar dacă nu țin de domeniul consecințelor naturale sancțiunile aplicate. Căci privarea de accesul la telefon sau computer sau reducerea banilor de buzunar pot fi unele dintre consecințele cele mai nenaturale, pentru consumatorul de tehnologie ce nu a văzut pragul de jos nici după ce a dat cu capul de pragul de sus.
Rămâne să alegeți dumneavoastră modalitatea potrivită copilului familiei pentru a remedia lipsa respectării regulilor. Oricare ar fi alegerea, se poate lăsa, ce-i drept, cu dureri de cap, dar cred că pot fi tratate cu o doză de educație.
Leave a Reply