Bun găsit, dragii mei!
Zilele trecute, am auzit o veste interesantă, legată de curtea școlii. Nu a noastră, ce-i drept. A finlandezilor și americanilor. Cei care, din anul 2016, și-au propus să nu mai predea în școală scrisul de mână, caligrafia devenind materie opțională. Orele de scriere vor fi înlocuite cu cele de tastat. Ei… Cum ar suna în orarul elevilor noștri Matematică, Limba română, Tastare… sau Word?…
Păi, cum să sune? Foarte bine, dacă îi întrebi pe cei ce sunt în acest moment pe băncile școlii sau se apropie de școlaritate. Pentru că încă de la 2, 3 ani au stat în fața unei tastaturi, părinții putând să confirme faptul că au învățat alfabetul de pe butoane. Iar dacă nu au stat până acum, și-ar dori o astfel de obligativitate din partea școlii.
Sună bine, dacă îi întrebi pe părinți. Căci, scrierea de mână poate să dea mari dureri de cap în clasa I. Cel mic scrie fie prea lăbărțat, fie prea înghesuit sau face pete de cerneală. Și unde mai pui faptul că părinții au învățat să scrie literele într-un fel, iar acum cei mici le adaugă tot felul de întorsături. Însă nostalgia vremurilor în care au învățat a scrie primele cuvinte nu le dă nici lor pace. E bine, nu foarte bine. Și, dacă ești realist, îți dai seama că pentru a scrie doar pe tastatură e nevoie de ea. Și de unde să o scoți când sunt încă foarte multe familii care se uită încă la jurnal la televizoare vechi de 20 de ani, iar de calculator nici nu poate fi vorba. Dar dacă ar da guvernul câte unul fiecărei familii… poate ar trece și peste nostalgie.
Dar care e opinia profesorilor sau specialiștilor în această problemă? Profesorii sunt de părere, în mare parte, că internetul, calculatorul pot fi sursă importantă și rapidă de informare. Dar puțin probabil ca un elev să scrie teza la română pe calculator. De fapt tot la logistică se gândesc și ei prima dată, făcând calcule legate de realitățile țării în care trăim. Dar au și argumente de ordin emoțional. Căci, scrisul de mână reflectă personalitatea autorului. Iar o pagină scrisă de mână o citești cu mai multă plăcere, pentru că nu e impersonală. Poate trăda sentimente, trăiri. În plus, scrisul de mână dezvoltă motricitatea fină. E drept că, în privința mișcărilor fine, există și alte variante de a le îmbunătăți. Cercetătorii au stabilit chiar că, atunci când ochiul citește, creierul scrie de mână, fiind activate mai multe zone cerebrale. Și a citi, de fapt, înseamnă a scrie. În timp ce scrierea pe tastatură, presupune indiferent de literă, același gest: apăsarea unui buton. Drept urmare, creierul e mult mai puțin solicitat.
Deci, fiecare cu părerea lui. Pro sau contra, scrierii de mână. Dacă mă întrebați pe mine, aș spune că sunt de modă veche și încă mai susțin scrierea tradițională, chiar dacă, înafara celor legate de școală, o întâlnesc foarte rar. Eventual, atunci când mai scriu o cerere. Sau pe rețetele de la doctor, dar atunci chiar îmi doresc să existe obligativitatea scrierii la calculator. Însă, sentimentală sau nu, sunt conștientă că lumea în care trăim evoluează și, încetul cu încetul, tastele vor înlocui stiloul. Drept urmare, m-am decis să scriu azi cât mai mult cu litere de mână, căci, îmi doresc ca, atunci când voi reciti cele scrise, să retrăiesc emoția acestei perioade. Perioadă a dozelor de educație scrise și consumate zilnic.
